Progresul sau conştientizarea vieţii din noi şi de lângă noi

Prosperitatea unei societăţi umane este, în zilele noastre, definită mai mult prin puterea de cumpărare a indivizilor acelei societăţi. Multe opinii însă tind spre o analiză mai profundă a prosperităţii şi a bunăstării, încercând să măsoare gradul de sănătate, echilibru şi satisfacţie sufletească.  Acestea din urmă nu se pot obţine prin „cumpărare” ci prin alt tip de comportamente individuale şi colective, atât de complexe încât nu-şi găsesc întreaga acoperire practică nici în legislaţie, nici în ştiinţe şi nici în credinţe/religii.

Ce înseamnă progresul, comparativ cu „evoluţia” sau „îmbunătăţirea” condiţiilor date? Progresul înseamnă pur şi simplu transformare, de multe ori inovaţie, plecând de la aceleaşi nevoi, dar folosind metode noi, inteligente, îndrazneţe, şi în special bine intenţionate. Spre exemplu, atunci cand s-a obţinut pentru prima oară curentul electric, omenirea a fost martora unui salt progresist prin excelenţă, deoarece curentul electric pentru iluminat nu a reprezentat o „evoluţie” sau o „îmbunătăţire” a lămpii cu gaz sau a opaiţului care dădeau lumină, până atunci.

Trecând de la nevoile cotidiene umane precum energia electrică, hrana, apa, nevoia de securitate etc. putem defini progresul în zone ale existenţei umane mult mai profunde, la nivel individual intern, cu reflecţii directe şi nemijlocite asupra întregii societăţi. Energiile interne umane, care încă reprezintă un mister pentru ştiinţa modernă, cum ar fi cele care determină „intenţia individuală” pot fi supuse unor transformări progresiste şi progresive, pozitive, în sens constructiv şi profund umanist. Se poate argumenta dificultatea unei asemenea abordări prin ciclicitatea cauzalităţii: în mod evident şi direct experimental, pentru a „transforma” o intenţie este nevoie de intenţia însăşi. Intervine voinţa umană, însă nu se cunoaşte la nivel extern (nici în ştiinţa modernă şi nici în rândurile curentelor religioase) legătura exactă dintre voinţă şi intenţie. Aceste energii umane pot fi însă controlate la nivel intern, individual, cu mai o mai mare sau mai mică uşurinţă, în strânsă dependenţă de natura „dată” sau/şi „dobândită prin educaţie” a fiecărui individ în parte.

Fără a avea pretenţia de a rezolva întregul mister într-o singură zi, ne putem totuşi propune experimente parţiale în acest domeniu fundamental de studiu al omului şi societăţii, plecând de la resursele existente, de la situaţiile disponibile tuturor, în viaţa de zi cu zi. Cum relaţiile dintre oameni sunt mai complexe, am putea începe cu relaţia dintre om şi animal, analizând „intenţia” românului (inclusiv a legiuitorului) faţă de animale din ţara noastră.

Legea nr. 171/2017 pentru completarea Legii nr. 205/2004 privind protecția animalelor aduce noutăţi cu privire la indivizii care torturează animalele (închisoare şi amenzi). Cu toate acestea, se pot observa căteva insuficienţe de intenţie:
– unele cuvinte şi expresii din lege lasă loc la prea multă interpretare (spre exemplu în Art 1. 1(3) sunt precizate „animale de rentă” care fac excepţie de la lege şi pot fi folosite în circuri la discreţie)
– procedurile de aplicare a acestei legi fie încă nu există, fie nu sunt foarte clar transmise în teritoriu, din moment ce încă există cetăţeni care spun că se adreseaza poliţiştilor cu privire la fapte grave de violenţă împotriva animalelor (spre exemplu, adolescenţi care aruncă pisici sau căţei de pe blocuri, întreţînând un tip de amuzament criminal lăsat să se dezvolte liber, dăunător atât animalelor căt şi societăţii în general) iar poliţiştii le râd în nas, fără a lua nici o măsură.
O simpla petiţie rezultată din intenţia pozitivă comună a iubitorilor de animale ar putea solicita autorităţilor definirea cât mai rapidă a normelor de aplicare a legii privind protecția animalelor. Petiţia ar putea cuprinde şi propuneri de amendamente/ modificări/ corecturi ale actualei legi, cum ar fi:
–  clarificarea expresiei „animale de rentă” folosite în circuri şi reducerea riscurilor de abuzuri în circuri împotriva câinilor şi cailor, ocoliţi expres în lege de protecţie.  Ba mai mult decât atât, la un exerciţiu colectiv de conştientizare s-ar putea descoperi că, de fapt, circurile ar putea foarte bine să se transforme şi ele, în stil progresist, să funcţioneze cu atleţi umani şi/sau roboţi. Este suficient de „rău intenţionat” la nivelul societăţii că animalele încă mai sunt sacrificate pentru mâncare, oamenii aşadar s-ar putea cel puţin lipsi de amuzamentul comercial cu animale la circ, din moment ce acum există cinema, TV, radio şi internet la discreţie. Nu mai traim în secolul opaiţului, în care sursele comerciale de amuzament să fie limitate la animale dresate împotriva naturii şi a intenţiei lor!

LEGEA 171/ 2017 PENTRU COMPLETAREA LEGII 205/2004

LEGEA 205/ 2004 PRIVIND PROTECŢIA ANIMALELOR

În cazul Legii 205/2004 iubitorii de animale ar mai putea milita pentru abrogarea Art.20  sau îmbunătăţirea acestuia în sensul anestezierii animalului supus experimentelor ştiinţifice dureroase sau care duc la exterminarea progresivă a animalului treaz. Tortura, în acest caz, deşi reprezintă un efect secundar al unei intenţii aparent „pozitive” (ex. cercetarea în scopul dezvoltării industriei farmaceutice sau a cosmeticelor) este resimţită de către bietul animal tot ca pe o suferinţă. Aşadar, o lege conştientă, pozitivă şi inteligentă (progresistă) trebuie să prevadă măsuri specifice prin care animalul să nu sufere, indiferent de intenţia tratamentului direct sau indirect oferit de om. Dacă suntem un popor din ce în ce mai conştient, mai inteligent şi mai pozitiv (progresist) atunci nu putem lăsa animalele, pur si simplu, în laborator fără protecţie în completarea Art.24.
– Cu privire la exploatarea primatelor superioare în laborator (cimpanzei, gorile, urangutani etc) ar trebui să existe un articol separat în lege, cu specificaţii suplimentare de protecţie a bunăstării fizice şi psihologice a animanului, din moment ce aceste animale au un nivel de conştientizare a durerii foarte apropiat omului.

– De asemenea, în cadrul aceleiaşi Legi 205/2004 s-ar putea abroga Art 30 (3) care practic interzice autorităţilor să verifice starea animalelor fără acordul proprietarului, dacă acestea trăiesc în locuinţa omului. Cei care tortureaza animalele, animaţi conştient sau inconştient de intenţii negative, evident că nu-şi vor da niciodată acordul să fie vizitaţi şi verificaţi! Însă aceşti oameni cât şi animalele lor au nevoie de intervenţie, de sprijin.

Legea, într-o societate progresistă/ profund umanistă nu are rolul principal de a sancţiona (răni sau ucide) criminalul, ci are în primul rând roluri complexe şi inteligente de prevenţie, recuperatorii, de reintegrare şi (re)educare, atât pentru victime cât şi pentru criminali. A fost deja demonstrat, pe parcursul istoriei, dar şi în teste de laborator, faptul ca reducerea violenţei nu se face tot prin violenţă. Reducerea ratei criminalităţii nu se face prin crimă. O acţiune legitimă de neutralizare a „intenţiei criminale” ar putea fi, cel mult, izolarea individului criminal până la găsirea soluţiilor de recuperare. Faptul că aceste soluţii sunt încă necunoscute în România este demonstrat de suprapopularea penitenciarelor, până la punctul în care, din motive strict tehnice (lipsa spaţiului în celule) o parte din aceşti „pacienţi sociali” trebuie să fie relocaţi pentru izolare – iar în absenţa resurselor necesare relocării, pot fi chiar lăsaţi în libertate înainte de a fi recuperaţi. Deci lăsaţi în voia intenţiilor lor compulsive, în mijlocul societăţii, reprezentând un risc social mult mai mare decât  au reprezentat înainte de prima izolare prin încarcerare – deoarece încarcerarea însăşi în condiţiile din România reprezintă o experienţă departe de a fi reeducativă şi reintegratoare, ci individul este supus unei sălbăticiri şi dezumanizări adiţionale, dincolo de puterea de imaginaţie a multor oameni aflaţi în libertate şi care refuza să devină conştienţi de realităţile din jurul lor, refuzând aşadar să-şi educe şi să-şi diversifice energiile intenţionale individuale, prin experiment direct, prin contactul direct cu societatea, aşa cum este ea.

Aşadar, prevenirea/ reeducarea în sens pozitiv (şi înainte de comiterea faptei!) a intenţiei criminale a individului uman este mult mai utilă, mai inteligentă, mai pozitivă şi mai ieftină decât pedepsirea ulterioară faptei cu încarcerarea dezumanizantă.

Încarcerarea dezumanizantă, distruge chiar şi puţinul de intenţie pozitivă încă existent în individul criminal, spre deosebre de izolarea temporară a individului criminal în vederea găsirii soluţiilor pentru videcarea şi reintegrare sa socială. Un bun început ar fi o metodologie umană, pozitivă şi inteligentă de de prevenţie prin abrogarea Art 30 (3) din Legea 205/2004 privind protecţia animalelor.

În final, Art33 este deosebit de util şi poate fi folosit cu multă îndemânare de grupurile informale de iubitori de animale precum şi  de către asociaţiile şi fundaţiile din România şi din străinătate care există cu scopul de a proteja animalele. Acestea pot propune televiziunii publice şi radiodifuziunii materiale de sensibilizare şi informare publică a copiilor, tineretului şi adulţilor, pentru a transforma în sens pozitiv, inteligent şi umanist legea protecţiei animalelor şi a reduce semnificativ rata violenţei reale împotriva animalelor din România, precum şi a celorlalte abuzuri şi rele tratamente care duc la suferinţa animalelor.

Brussels, 31 martie 2018

Leave a Reply