Mesaje de suţinere adresate Conferinţei de la Atena

 

 

Stimate Doamne,  
Stimați Domni,

 

Doresc să salut această inițiativă deosebită de coagulare a Diasporei Române. Regret că nu am putut lua parte fizic la această primă conferință a Diasporei Progresiste – Romanian Open Society

Nu suntem noi primii români care au ales să părăsească ţara. Azi nu ne mai putem numi Exilul Românesc, ci suntem persoane care au ales să părăsească România de bună voie, din variate motive. Nu suntem nici primii care încearcă să se organizeze în afara țării, să facă ceva pentru şi în numele conaționalilor lor dezrădăcinați. Au existat și înainte de al doilea război mondial, dar mai cu seamă după 1945, nenumărate organizaţii ale românilor diasporeni, de o parte şi de alta a oceanului. Multe din aceste organizaţii au avut scopuri, declarate sau nu, mai cu seamă politice, după cum erau vremurile. Au fost mai vizibile și au rezistat câteva care au găsit sursele de finanțare necesare subzistenței, pentru că apostolat s-a făcut dintotdeauna în astfel de organizații, și nimeni nu s-a îmbogațit din activitățile asociațiilor de români din străinătate.Abroad, am însă convingerea că anii ce vor veni ne vor oferi multiple prilejuri de a ne întalni.

 Noi avem astăzi șansa de a ne putea face auzită vocea în spațiul virtual, gratuit cel mai adesea. Dar internetul nu poate înlocui contactul uman, pentru că a lucra pentru oameni, implică un contact nemijlocit între cei care se străduie să ofere și cei care pot beneficia.

Vremurile s-au schimbat față de acum 50 ani, dar problema finanțării organizațiilor diasporei rămâne aproape la fel de acută, mai ales dacă dorim să ne urmăm calea fără interferențe din spectrul puterii politice vremelnice. Este important să utilizăm la maxim șansa pe care cei din generațiile trecute nu au avut-o: fondurile europene. Dacă atunci câteva organizații aveau o susținere pe considerente politice, marea majoritate se bazau pe aportul unor români bogați, dispuși la mecenat.

Ceea ce nu au reușit înaintașii noștri a fost să formeze asociații cu adevărat representative pentru românii din străinătate. Condiția principală este de a reuși să renunțăm la bias-urile politice, să vorbim aceeași limba, să “tragem” toți în același sens.

Ce dorim de fapt? Să ne implicăm în problemele comunitații românești, să atragem atenția că românii plecați din țară au rămas români și sunt interesați de ceea ce se întamplă în patria mamă. Că ne pasă dacă celor de acasă le e greu. Că vrem să nu se uite că noi existăm, că avem și noi dreptul, ca toți ceilalți români, să ne spunem punctul de vedere în problemele majore ale țării. Or aceastea sunt țeluri mai presus de lupta de partid.

 De aceea, pledez explicit pentru coagularea Diasporei române din Europa sub un stindard tricolor, independent , deci apolitic, nu roșu, galben sau oranj. Este în avantajul nostru să avem o voce cât mai unitară, mai ales în fața celor pe care dorim să îi sensibilizăm sau să îi facem atenți la problemele noastre.

Nu poate fi nimic mai inept și mai aberant decât o organizație a Diasporei creată și activă în București. Politicienii încearcă instinctual să controleze totul, o fac calculat, nu suntem aici vreo excepție. Să nu le dăm însă șansa să spună că nu au avut parteneri de discuție între românii din diaspora.

Aceasta nu înseamnă că micile asociații și organizații românești trebuie desconsiderate. Ele trebuie stimulate să conlucreze. Iar ca să conlucreze, trebuie să se inter-cunoască, astfel vor putea învinge mai ușor inerentele interese locale și orgolii personale, iarăși tipic umane și ubicuitar întâlnite. De aceea consider că această întrunire e un început foarte important.

Temele care vor fi dezbătute sunt bine alese și vor crea spațiul de dezbatere necesar unei astfel de întâlniri și premisele unui forum deschis tuturor în perioada ce va urma. Dar mai presus de toate, va da posibilitatea celor care au ales să participe să se cunoască personal, punând baza unei cooperări de perspectivă.

În concluzie , doresc să transmit un apel la unitate a românilor din străinătate, o unitate « în cuget și-n simțiri », nu doar declarativă, care să treacă peste detaliile mărunte ale vieții de zi cu zi, peste dezamăgirile personale, și mai cu seamă peste lupta politică partizană.

 

Vă mulțumesc!

Cu stimă din R.F.Germania,

Dr. Ovidiu Godina
Membru Fondator DP-ROSA

“Partidul meu se cheamă România” – Nicolae Titulescu


Leave a Reply