Conferinţa de la Atena: Discurs Dl George Luca

/

Finanţarea Progresului

Despre monitorizarea calităţii şi transparenţă

Note de discurs: Dl George Luca, Membru Fondator al Diasporei Progresiste

 

Numele meu este George Luca, sunt membru al mişcării DP-ROSA de la lansarea ei, dar mai ales sunt membru al diasporei româneşti, de peste 3 ani. Momentan locuiesc în Germania, unde activez ca şi consultant pentru organizaţiile societăţii civile româneşti, dar şi pentru instituţii publice sau organizaţii neguvernamentale internaţionale, în domeniul atragerii de fonduri cu finanţare nerambursabilă sau parţial rambursabilă, din surse publice sau private, pentru activităţi culturale, sociale, de integrare economică sau profesională, sau de antreprenoriat. Înainte de a mă stabili în Germania, am activat 5 ani de zile atât în sectorul neguvernamental, cât şi guvernamental, în organizaţii ale societăţii civile sau in organisme de management financiar. În paralel, am urmat cursurile Facultăţii de Ştiinţe Politice ale Universităţii Bucureşti, precum şi cursuri de formare în domeniul scrierii şi managementului de proiecte cu finanţare europeană.

Atât timp cât am colaborat în cadrul unei unităţi de management financiar a fondurilor Comisiei Europene în România, timp de un an şi jumătate, am avut ocazia să particip şi să cunosc îndeproape mecanismele de evaluare, de selectare şi de acordare (sau neacordare) a granturilor către solicitanţii acestor fonduri nerambursabile. Am întâlnit atât exemple de competenţă şi excelenţă în acest domeniu (atât în rândul personalului instituţiei dar şi printre beneficiarii finanţărilor). De la fel de multe ori însă am întâlnit şi am auzit de cazuri În care fondurile au fost administrate defectuos, atât la nivel de instituţii de management cât şi de către cei care nu şi-au respectat obligaţiile descrise în contractul de finanţare. În România am asistat la prima suspendare a unui program de finanţare europeană, din cauza corupţiei conducerii instituţiei de management. În 2006 OLAF (Oficiul European de Luptă Antifraudă) suspenda aproape câteva milioane de euro din România. În vara lui 2012, post aderare, sunt suspendate în vederea auditului plăţi de miliarde de Euro.

Fiecare guvernare şi-a pus amprenta asupra acestor programe de finanţare printr-o gaură neagră, de mai mari sau mai mici dimensiuni, a dosarelor „aranjate”, din finanţările cărora s-au organizat nunţi, botezuri, s-au cumpărat case, automobile de lux sau complexuri turistice, ori vacanţe, toate în interes personal.

Situaţia este aproape neschimbată de dinainte de aderare: „Nu vin ăia mă de la Bruxel, şi dacă vin le dăm câteva dosare d-alea bune, şi până ajung ei la ailalte nu mai suntem noi aici”. O logică impecabilă, care a funcţionat până în prezent. Dar „lu’ Bruxel” i s-a făcut lehamite de rudele astea în costum şi maşini scumpe, care ziua îl servesc vorbe atent meşteşugite despre progres, iar noaptea fură cu două mâini, iar puşi în faţa furturilor făţişe trimit la înaintare alte costume cu gura poleită, ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Corupţia este cea care va aduce un final previzibil bunăvoinţei şi generozităţii lui „Bruxel”, faţă de statul România şi autorităţile sale. Colegii care lucrează la Comisia Europeană sau la Parlament în Bruxelles vă pot oricând confirma stupoarea şi exasperarea cu care sunt întâmpinate acolo toate gesturile ireale şi aroganţa autorităţilor din România în faţa demascării cazurilor de corupţie.

Ca şi cetăţeni români însă, oriunde ne-am afla, ne vom bucura întotdeauna de sprijinul şi de accesul deschis la resursele puse la dispozitie de partenerii instituţionali europeni. Structurile societăţii civile din România au stat întotdeauna mai bine la capitolul onestitate, profesionism, înţelegere a mecanismelor de finanţare şi implementare a activităţilor prevăzute în proiecte, decât mulţi dintre omologii instituţionali. Ca structură independentă a societăţii civile avem acces la o bază de resurse de finanţare fără a fi nevoie să avem de-aface cu multe din instituţiile statului român care, prin brocraţie excesivă, lipsă de personal pregătit şi orientate către obţinerea de fonduri prin căi ilicite, au dus firme şi asociaţii la faliment în mai puţin de un an, au coborât rata de absorbţie a fondurilor europene la sub 5% şi au făcut din multe axe de finanţare o afacere pentru un cerc restrâns.

După ani de experienţă în domeniul atragerii de finanţări nerambursabile, majoritatea din parte instituţiilor publice europene, două sunt concluziile pe care vreau să le împart în contextul Congresului Diasporei Progresiste de la Atena:

  • Finanţările se obţin mai uşor decât am fi tentaţi să credem. Dacă potenţialul beneficiar, aplicantul pentru un proiect, demonstrează că întruneşte criteriile de eligibilitate şi că are capacitatea de a implementa activităţile pentru care solicită finanţare, formularul unui proiect este o simplă formalitate, cu rigorile ei bineînţeles, dar care nu este altceva decât un canal de comunicare între potenţialul beneficiar al finanţării şi autoritatea care acordă această finanţare.
  • Transparenţa trebuie să guverneze fiecare pas din traseul finanţării, de la bugetul central până la ultimul beneficiar şi ultimul cent cheltuit. Atât finanţatorul cât şi beneficiarul unui grant are obligaţia de a se informa reciproc în mod exhaustiv cu privire la întregul ciclu de viaţă al proiectului. În caz contrar, mai ales în ceea ce priveşte fondurile europene, fiecare actor implicat în proces are obligaţia de a informa organismul de control competent.

Reprezentanţii OLAF , din păcate, au început să cunoască destul de bine drumul spre autoritatile de management a fondurilor europene din România.

 (…)

Atena, 3 noiembrie 2012

Prima Conferinţă anuală a Diasporei Progresiste

 

 

Leave a Reply